Caramida grea de lut este un material de construcție cu o istorie lungă și este utilizat pe scară largă. Durabilitatea sa unică, izolația termică și respectarea mediului îl fac să ocupe în continuare o poziție importantă la nivel mondial, în special în domeniul construcțiilor tradiționale. Deci, care este procesul specific de fabricare a cărămizii de lut grele?
1. Fabricarea cărămizii de argilă grea începe cu colecția de argilă de înaltă calitate. Argila este un mineral natural bogat în minerale de silicat de aluminiu, cu proprietăți bune de plasticitate și lipire și este o materie primă ideală pentru realizarea cărămizilor grele de argilă. Argila colectată trebuie cernută și îndepărtată de impurități pentru a asigura puritatea și uniformitatea materiilor prime. Ulterior, argila este amestecată cu o cantitate adecvată de apă, iar prin amestecare și frământare formează un material argilos ușor de modelat.
2. Turnarea este o verigă cheie în producția de cărămidă grea din lut. În mod tradițional, acest pas se face în mare parte prin presare manuală sau mecanică. Turnarea manuală se bazează pe experiența și abilitățile meșterului de a plasa lutul în matriță, iar prin bătut, stoarcere și alte tehnici, umple matrița și atinge forma și dimensiunea dorite. , dar tehnologia modernă folosește linii de producție mai automatizate, folosind prese hidraulice sau mecanice pentru a modela argila la presiune înaltă, ceea ce îmbunătățește foarte mult eficiența producției și densitatea și rezistența cărămizilor.
3. Cărămizile formate trebuie să fie uscate pentru a elimina excesul de umiditate pentru a preveni crăparea cărămizilor din cauza evaporării excesive a umidității în timpul procesului de ardere ulterior. Procesul de uscare include de obicei două metode: uscare naturală cu aer și uscare artificială cu încălzire. Metoda specifică depinde de condițiile de producție și de cerințele produsului.
4. Urmează etapa de ardere, care este o etapă cheie pentru cărămida grea de argilă pentru a obține rezistența și durabilitatea finală. Cărămizile sunt introduse în cuptor și arse la temperaturi ridicate (de obicei între 900°C și 1200°C). Temperatura ridicată determină modificări fizice și chimice ale mineralelor din argilă pentru a forma o structură de silicat dur, oferind cărămizilor o rezistență excelentă la compresie, rezistență la îngheț și rezistență la foc. În același timp, temperatura și timpul adecvat de ardere pot forma și un strat dens de glazură pe suprafața cărămizii, îmbunătățind impermeabilitatea și estetica.